Materiale
Oţelul chirurgical
Ca metal se foloseşte, de exemplu, oţelul inoxidabil, cunoscut şi sub denumirea de oţel chirurgical. În SUA, bijuteriile cele mai frecvente sunt din nichel 10-14% pe când în Europa toate piercing-urile trebuie să fie confecţionate din oţel chirurgical pentru a răspunde directivelor UE. Cea mai importantă observaţie este că, datorită conţinutului ridicat de nichel, oţelul inoxidabil nu pot fi utilizat în piercing-urile abia gravate. Oţelul inoxidabil este preferat titanium-ului, pentru că primul poate fi mult mai bine curăţat şi o strălucire superioară.
Titanul
Din punct de vedere istoric, titanul a apărut pentru prima dată în 1791, chimistul amator William Gregor notându-l drept primul element chimic. Mai târziu, acesta a fost descoperit, în 1795, de către chimistul german Heinrich Klapproth iar noul element a fost denumit titan. În prezent, este foarte des utilizat în medicină, pentru producerea şuruburilor de fixare osoasă. Chiar şi în domeniul bijuteriilor, titanul devine din ce în ce în ce mai popular.
Blackline
Blackline este o formă specială, pentru că bijuteriile Blackline sunt produse de un strat subţire de titan negru la care se adaugă o bază de titan foarte rezistentă. Bijuteriile sunt foarte dure pe corp şi uneori cauzează frecarea. Reacţiile alergice nu sunt specifice Blackline-ului, acesta fiind motivul pentru care materialul este folosit pentru instrumente chirurgicale. Cu toate că suprafaţa nu este permanent stabilă, arată mai robust decât titanul anodizat.
Niobiul
Niobiul are proprietăţi similare cu cele ale titanului dar este mai greu. Când este folosit într-un piercing, ar trebui să fie cât mai pur cu putinţă, în proporţie de 99,9% (999 Niobiu). Pentru a preveni alergiile, niobiul cu un procentaj mai mic al purităţii nu trebuie să fie utilizat. Niobiul pur nu reacţionează cu secreţiile organismului sau cu agenţii de curăţare. În conformitate cu Regulamentul UE, este permisă utilizarea de niobiu la primul piercing. Cu tratament adecvat, poate fi generată o suprafaţă septică neagră, aceasta fiind însă invizibilă.
Argintul
Argintul este un metal preţios, pentru care au trecut multe secole pentru a fi modelat ca bijuterie. Avantajul său este strălucirea şi faptul că poate fi colorat negru în anumite puncte, pentru a contrasta şi a-i da un model. Argintul declanşează, de obicei, alergii cauzate de nichel. Acesta nu ar trebui să fie purtat în piercing-uri noi pentru că sângele, transpiraţia sau orice alt lichid poate oxida metalul. În plus, nichelul eliberat poate provoca alergii şi pielea se poate decolora.
Bronzul
Bronzul este adesea utilizat în cazul piercing-urilor mai mari în dimensiune şi greutate, în bijuteriile culturii indoneziene sau din împrejurimi. Bronzul constă într-un amestec de metale diferite în bijuterii, de obicei din cupru 90% şi staniu 10%.
Aurul
Aurul este un metal foarte nobil, foarte mult purtat, iar ca bijuterie pentru piercing are o lungă tradiţie. Când este utilizat, puritatea nu ar trebui să fie mai mică de 14 - 18 carate (58-75%). Aurul este foarte fin si fără rezistenţă la zgârieturi. Mai ales zgârieturile într-un piercing nou pot duce la iritaţii ale pielii. În consecinţă, nu este recomandabil să se utilizeze într-un piercing de limbă, mai ales că acesta poate provoca multe zgârieturi. Bijuteriile cu aliaj de aur au, de obicei, un continut de 18 carate, 75% aur şi 25% cupru şi argint.
