Oţelul chirurgical
Materiale piercing – Ca metal se foloseşte, de exemplu, oţelul inoxidabil, cunoscut şi sub denumirea de oţel chirurgical. În SUA, bijuteriile cele mai frecvente sunt din nichel 10-14% pe când în Europa toate piercing-urile trebuie să fie confecţionate din oţel chirurgical pentru a răspunde directivelor UE. Cea mai importantă observaţie este că, datorită conţinutului ridicat de nichel, oţelul inoxidabil nu pot fi utilizat în piercing-urile abia gravate. Oţelul inoxidabil este preferat titanium-ului, pentru că primul poate fi mult mai bine curăţat şi o strălucire superioară. În plus, oţelul chirurgical (316L) este folosit în medicina pentru şuruburile de fixare a oaselor, plăci osoase, sârme, clipsuri, sau chiar pentru stimulatori de electrozi. Pentru ca acest material poate fi foarte rece, in timpul iernii este de multe ori schimbat cu bijuterii realizate din corn, os, lemn, plastic sau sticlă.
Titanul
Din punct de vedere istoric, titanul a apărut pentru prima dată în 1791, chimistul amator William Gregor notându-l drept primul element chimic. Mai târziu, acesta a fost descoperit, în 1795, de către chimistul german Heinrich Klapproth iar noul element a fost denumit titan. În prezent, este foarte des utilizat în medicină, pentru producerea şuruburilor de fixare osoasă. Chiar şi în domeniul bijuteriilor, titanul devine din ce în ce în ce mai popular.
Piercing Buric Materiale piercing
În piercing, acest metal poate fi folosit la un piercing în buric, limbă, buză, sân, sprânceană sau la un piercing intim. Trebuie să luaţi în considerare ca în primul piercing să fi introdusă o bijuterie de titan, deoarece acesta îndeplineşte toate condiţiile pentru protejarea pielii şi are efect anti-alergic. Titanul conţine cantităţi foarte mici de nichel şi este foarte recomandat pentru persoanele cu alergii. Titanul îndeplineşte toate caracteristicile importante pentru purtarea ca bijuterii câştigându-şi popularitatea pentru că straluceşte ca argintul, este mai uşor decât oţelul chirurgical iar motivele şi varietăţile de decorare sunt nelimitate.
Bijuteriile din titan se fac, de obicei, fie din titan pur, fie dintr-un amestec. În cazul amesteculului pot sa apară, pe termen lung, alergii. Acesta conţine de obicei aluminiu şi vanadiu, pentru că titanul pur este moale si se zgârie uşor, fapt care poate duce la iritarea pielii. Titanul este, în comparaţie cu alte metale, foarte uşor, şi poate avea nuanţe în culorile curcubeului: galben, albastru, albastru deschis, violet, violet deschis si verde.
Din punct de vedere istoric, titanul a apărut pentru prima dată în 1791, chimistul amator William Gregor notându-l drept primul element chimic. Mai târziu, acesta a fost descoperit, în 1795, de către chimistul german Heinrich Klapproth iar noul element a fost denumit titan. În prezent, este foarte des utilizat în medicină, pentru producerea şuruburilor de fixare osoasă. Chiar şi în domeniul bijuteriilor, titanul devine din ce în ce în ce mai popular.
Caracteristici Piercing
În piercing, acest metal poate fi folosit la un piercing în buric, limbă, buză, sân, sprânceană sau la un piercing intim. Trebuie să luaţi în considerare ca în primul piercing să fi introdusă o bijuterie de titan, deoarece acesta îndeplineşte toate condiţiile pentru protejarea pielii şi are efect anti-alergic. Titanul conţine cantităţi foarte mici de nichel şi este foarte recomandat pentru persoanele cu alergii. Titanul îndeplineşte toate caracteristicile importante pentru purtarea ca bijuterii câştigându-şi popularitatea pentru că straluceşte ca argintul, este mai uşor decât oţelul chirurgical iar motivele şi varietăţile de decorare sunt nelimitate.
Bijuteriile din titan se fac, de obicei, fie din titan pur, fie dintr-un amestec. În cazul amesteculului pot sa apară, pe termen lung, alergii. Acesta conţine de obicei aluminiu şi vanadiu, pentru că titanul pur este moale si se zgârie uşor, fapt care poate duce la iritarea pielii. Titanul este, în comparaţie cu alte metale, foarte uşor, şi poate avea nuanţe în culorile curcubeului: galben, albastru, albastru deschis, violet, violet deschis si verde.
Blackline
Blackline este o formă specială, pentru că bijuteriile Blackline sunt produse de un strat subţire de titan negru la care se adaugă o bază de titan foarte rezistentă. Bijuteriile sunt foarte dure pe corp şi uneori cauzează frecarea. Reacţiile alergice nu sunt specifice Blackline-ului, acesta fiind motivul pentru care materialul este folosit pentru instrumente chirurgicale. Cu toate că suprafaţa nu este permanent stabilă, arată mai robust decât titanul anodizat. Şi încă ceva, Blackline-ul poate fi utilizat la piercing-urile noi şi nevindecate, însă bijuteriile sunt de multe ori mai dure în raport cu unele părţi ale corpului, cum ar fi contactul cu dinţii, ce poate duce la zgârierea stratului negru de la suprafaţă.
Niobiul
Niobiul are proprietăţi similare cu cele ale titanului dar este mai greu. Când este folosit într-un piercing, ar trebui să fie cât mai pur cu putinţă, în proporţie de 99,9% (999 Niobiu). Pentru a preveni alergiile, niobiul cu un procentaj mai mic al purităţii nu trebuie să fie utilizat. Niobiul pur nu reacţionează cu secreţiile organismului sau cu agenţii de curăţare. În conformitate cu Regulamentul UE, este permisă utilizarea de niobiu la primul piercing. Cu tratament adecvat, poate fi generată o suprafaţă septică neagră, aceasta fiind însă invizibilă. Bijuteriile din niobiu nu sunt foarte răspândite pentru că acesta este un metal scump, greu de fabricat.
Argintul
Argintul este un metal preţios, pentru care au trecut multe secole pentru a fi modelat ca bijuterie. Avantajul său este strălucirea şi faptul că poate fi colorat negru în anumite puncte, pentru a contrasta şi a-i da un model. Argintul declanşează, de obicei, alergii cauzate de nichel. Acesta nu ar trebui să fie purtat în piercing-uri noi pentru că sângele, transpiraţia sau orice alt lichid poate oxida metalul. În plus, nichelul eliberat poate provoca alergii şi pielea se poate decolora.
Bronzul
Bronzul este adesea utilizat în cazul piercing-urilor mai mari în dimensiune şi greutate, în bijuteriile culturii indoneziene sau din împrejurimi. Bronzul constă într-un amestec de metale diferite în bijuterii, de obicei din cupru 90% şi staniu 10%.
Atunci când cineva cumpără bijuterii de bronz, ar trebui să fie atent la producătorul acestora.Din moment ce unele bijuterii din bronz conţin arsenic care dăunează organismului. Acesta îi poate da o pată verzuie materialului. Decolorarea poate fi îndepărtată cu uşurinţă, într-adevăr, dar nu trebuie să intre în rănile deschise, pentru că, astfel, pielea poate rămâne decolorată permanent.
Aurul
Aurul este un metal foarte nobil, foarte mult purtat, iar ca bijuterie pentru piercing are o lungă tradiţie. Când este utilizat, puritatea nu ar trebui să fie mai mică de 14 – 18 carate (58-75%). Aurul este foarte fin si fără rezistenţă la zgârieturi. Mai ales zgârieturile într-un piercing nou pot duce la iritaţii ale pielii. În consecinţă, nu este recomandabil să se utilizeze într-un piercing de limbă, mai ales că acesta poate provoca multe zgârieturi. Bijuteriile cu aliaj de aur au, de obicei, un continut de 18 carate, 75% aur şi 25% cupru şi argint. Aurul de o calitate inferioară poate conţine, de asemenea, zinc şi nichel. Aurul ar trebui să fie utilizat în piercing numai atunci când acesta este complet vindecat, deoarece secreţiile corpului pot înalbi materialul. Alergiile la aur sunt rare, dar pot (mai ales în aurul alb) albi cuprul conţinut în bijuterii şi pot determina înverzirea pielii.
