Sfaturi Piercing

Cine ar trebui să renunţe la mult doritul piercing?

Cei care îşi fac un piercing se informează foarte mult înainte. Şi de aceea nu vreau să mă opresc la a vorbi despre alegerea salonului sau a materialelor. Există, de asemenea, un subiect foarte important despre care vreau sa vă povestesc. Este vorba despre pericolele de cauzare a unor răni provocate de piercing şi a riscurilor pe care acesta le implică.

Nu toate persoanele au aceeaşi dispoziţie fizică. Pe lângă acest fapt, există factori de risc din a căror cauză unii ar trebui să renunţe la bijuteriile de corp. Lista începe cu persoanele cu insuficienţă cardiacă şi se termină cu cei lipsiţi de imunitate. Dar pe cine afectează mai exact şi cine ar trebui să renunţe? Să începem cu inima.
Orice persoană care a suferit o operaţie pe cord, sau are un defect congenital de inimă, ar trebui să consulte medicul înainte. Eventual, este recomandat ca acesta să efectueze un tratament antibiotic pentru a preveni o eventuală inflamaţie. Este cu atât mai periculos cu cât înţeparea pielii poate cauza o inflamaţie a peretelui interior al inimii (endocardită). În timpul inflamaţiei musculare există o presiune suplimentară. Dar chiar şi persoanele sănătoase se pot îmbolnăvi de endocardită de la un simplu piercing.

În general, gradul cel mai ridicat de pericol de îmbolnăvire îl au persoanele cu diabet sau cele care urmează un tratament sub corticoterapie. Oamenii care se află sub orice tratament, ar trebui, de asemenea, să fie mult mai precauţi şi ar trebui ca, în prealabil, să consulte medicull. În acest fel, riscul poate fi evaluat, operaţiunea nu ar afecta sănătatea, în timp ce tratamentul poate fi amânat sau întrerupt.
Este binecunoscut faptul că oamenii care au alergie la nichel ar trebui să spună o dată nu decât de două ori da. Frecvenţa de creştere a alergiei la nichel poate creşte proporţional cu numărul de piercinguri gravate şi purtate!

Bijuteriile pentru Body Piercing

Se spune că grosimea unui piercing determină şi greutatea operaţiunii de implantare. Cei care au încercat ştiu cât de greu este şi ştiu care sunt motivele în cazul unui eşec. Înainte de toate, zona genitală sau mameloanele sunt cele mai sensibile şi necesită o precauţie specială. Pentru aceste cazuri, barbell-ul care îl străpunge nu trebuie să depăşească grosimea de 1,6 mm pentru primul pierce aplicat. Aplicarea unor pierce-uri mai groase poate duce la iritarea zonei şi la o vindecare de mai lungă durată. Cele mai multe piercinguri se pot extinde în faza de recuperare pentru ca, mai târziu, să poată fi adăugate bijuterii mai groase.

inelcubila

Cum se face un piercing

Să îţi faci un piercing nu este atât de uşor ca mersul la cumpărături, dar nu este, uneori, nici atât de greu. Procesul în sine este rapid şi aparent simplu, dar nu ar trebui să fie pus în aplicare fără o bună cunoaştere a anatomiei, a procesului de sterilizare, a materialelor care trebuiesc folosite şi a metodelor de vindecare a rănilor.

bananabell

Este important ca bijuteriile pentru piercing si materialele de lucru să fie sterilizate anterior. Pielea este dezinfectată şi amorţită cu un anestezic local. După aceea, locul este marcat şi înţepat cu un ac. Bijuteria este înfiletată prin intermediul unui ac şi trasă prin gaura rezultată. Acest procedeu se poate repet, astfel că va apărea o uşoară sângerare.

barbell

Sângerarea ar trebui să se oprească după o perioadă scurtă de timp. Ceea ce urmează este ştergerea şi purificarea rănii.

inelcubila

Lărgirea unui piercing

Extinderea unui piercing nu este o noutate, ba chiar are un trecut cultural bineştiut. Unii s-ar gândi la triburile africane, care folosesc bucăţi de lemn în formă de discuri concentrice pentru a-şi extinde piercing-urile. Şi exemple de populaţii care au mai folosit această artă mai sunt. Tot aici, mai reţinem că această artă nu făcea nicio excepţie în cazul femeilor.

Cei care s-au gândit să extindă piercingul dumneavoastră trebuie să îl facă în aşa fel încât acesta să vă fie foarte confortabil de purtat şi să se simtă la fel de normal ca un cercel de ureche.

Ar trebui să fie întinse numai piercing-urile care au fost închise anterior. Există însă o excepţie, şi anume cazurile în care un piercing are probleme cu vindecarea. În acest caz, trebuie să te întorci la cel care ţi-a făcut piercing-ul, pentru a-ţi administra un tratament. Nu lua în considerare doar mărimea rănii, ci şi riscul de germeni şi de infecţie. Pentru a extinde un piercing , trebuie utilizat conul sau Expander-ul. Acestea sunt realizate din oţel inoxidabil sau acrilic şi sunt utilizaţi cu ajutorul lubrifianţilor.

expander piercing

Pentru întindere sunt utilizate de obicei conurile. Acestea sunt fabricate din oţel sau acrilice. Cu ajutorul lubrifiantului, conurile sunt împinse prin piercing iar ulterior este introdusă bijuteria care va fi purtată pe viitor.
O altă opţiune o reprezintă cerceii sau melcii pentru lărgit care sunt permanent purtate ca bijuterii şi împinse din ce în ce mai mult în piercing. Pe partea mai subţire, inelul de cauciuc de pe bijuterii trebuie să fie mutat în spatele piercingului, pentru a nu aluneca în ţesut din cauza presiunii.

Avantajul acestei metode este că piercingul poate fi întins în incremente mult mai mici decât în cazul bijuteriilor introduse cu ajutorul conurilor.

Dar acesta este singurul avantaj al acestei tehnici. Bijuteriile aplicate sunt utilizate succesiv numai în dimensiunea standard imediat următoare. În caz contrar, pielea se poate crăpa, infecta şi pot rămâne cicatrici. Acest lucru este nu numai incomod, dar afectează vindecarea şi împiedică o întindere viitoare a ţesutului cicatrizat.

Pielii trebuie să i se acorde timp suficient de relaxare pentru ca noile celule formate să îşi recâştige structura iniţială. Prin urmare, piercing-ul nu ar trebui reîntins după aproximativ 4 săptămâni, această perioadă variind de la piercing la piercing şi în funcţie de mărimea din acel moment. Întinderea piercing-ului este permisă în ţesuturile moi, cum ar fi lobul urechii. Durerease simte pentru o scurtă perioadă de timp şi nu au loc sângerări. Nu încurajăm, însă, întinderea piercingului din cartilaj. Zona se poate umfla iar durerea trece mult mai greu.

Pentru unele piercinguri în ţesuturile moi, întinderea poate fi ameliorată prin purtarea de bijuterii puţin mai grele sau de bijuterii asemănătoare cu piesa de piercing. Pentru a extinde singuri piercing-ul către următoarea mărime de bijuterie, aceasta se poate face chiar şi fără Taper (lumânarea subţire, conul) şi în mare măsură fără dureri. Trebuie totuşi remarcat că, prin acceptarea unui piercing pentru prea mult timp, se poate ajunge la o formă alungită, ceea ce nimeni nu îşi doreşte.
Cei care nu vor să îşi întindă singuri piercing-urile şi nu au un Taper, ar trebui să meargă la un studio de piercing. Este şi cazul în care nu găsesc de cumpărat bijuterii folosite.

 

Posibilele pericole ale piercingului

Piercing-ul este, pentru mulţi, lucrul cel mai normal din lume, este parte din viaţa de zi cu zi, la fel ca şi shoppingul, mersul la coafor şi alte lucruri. Pericolele sunt adesea trecute cu vederea sau ignorate. Consumul de droguri, cofeină sau de alcool, dar şi consumul foarte des de medicamente pot afecta circulaţia şi coagularea sângelui. Astfel, pot apărea consecinţe grave. De multe ori subestimate, pot apărea şi unele pericole considerate banale.

Piercing-urile făcute neprofesional pot duce la complicaţii diverse. De multe ori, pot apărea umflături locale care, din fericire, se ameliorează în scurt timp. Piercing-urile care străpung cartilajul pot foarte uşor să ducă la inflamaţii. Piercing-ul în spranceană sau în nas pot atinge sau răni nervul trigemen. Rezultatul ar fi paralizia zonelor respective ale feţei. Alte piercinguri, cum ar fi, de exemplu, damm-piercingurile, pot duce, în timpul şedinţei de tatuaj, la exercitarea unei presiuni asupra zonei, la inflamări susţinute.

Pericolul la care sunt expusi dintii si aparatul dentar apare în cazul piercingurilor executate în gura. Asadar, pot aparea fracturi dentare din cauza unui piercing în limba. Gingiile pot fi ranite de piercingurile din interirorul gurii sau de pe buza iar în cazuri extreme acestea pot fi iritate iar dintii pot cadea.

Piercing-urile din zona genitală, prin apariţia unei răni deschise, ar putea transmite boli precum hepatita sau HIV-ul. În timpul purtării bijuteriilor, acest risc este foarte scăzut deoarece organismul poate respinge, de obicei, un corp străin. În cazul în care zona piercing-ului este stimulată cu brutalitate, bijuteria poate chiar să taie pielea.

 

Durerea cauzată de piercing

Durerea cauzată corpului de către piercing poate fi ameliorată. Mulţi o compară cu vaccinul unui medic. Dar mai ales atunci când un piercing este neprofesional, executat razant, cu secvenţe lungi el devine, în mod inutil, destul de dureros.
Prin urmare, cei care fac piercing-urile, în general, nu folosesc anestezice injectabile, dar se bazează pe un anestezic local, în special atunci când organismul absoarbe endorfina prin durere si astfel provoacă anestezie organismului. De aceea este important să se evite orice fel de piercing înainte de consumul de droguri, cafea, analgezice sau alcool. Aceste produse ar creşte sensibilitatea la durere şi tendinţa de sângerare în mod inutil.

 

Când este vindecat piercingul

Foarte importantă este grija acordată tratamentului post-tatuare! Timpul de vindecare este particular pentru fiecare organism şi pentru fiecare persoană în parte. Acesta depinde de mai mulţi factori. Unul important este, cu siguranţă, alimentaţia. Dacă sunteţi un fumător înrăit care mănâncă numai fast-food şi vă aflaţi sub stres continuu, piercingul dvs. se vindecă mai greu decât în cazul unei persoane liniştite, care consumă mai multe vitamine şi minerale. De asemenea, o gripă sau o răceală pot prelungi faza de vindecare. În cât timp se vindecă, în medie, un piercing?

În general, piercing-urile din membranele mucoase vor fi străpunse mai repede decât în alte locuri de pe organism. Aceasta explică, desigur, de ce un piercing în limbă se vindecă după 1-2 săptămâni, şi un piercing în zona burţii, după luni de zile. În plus, în unele zone ale corpului este prezent şi stimulul mecanic. Unii spun că bijuteriile se pot schimba după 4 săptămâni, dar că nu toţi pot face asta. Important este ca îngrijirea acestuia să nu fie întreruptă sau neglijată. În cele din urmă, corpul nostru are nevoie de ceva timp să se relaxeze. Şi dacă tot v-aţi făcut un piercing, merită să aveţi şi grijă de el..

Iată câteva informaţii generale:
Un piercing în lobul urechii durează, de obicei, 4 săptămâni, iar toate celelalte piercing-uri în urechi se vindecă în aproximativ 2-3 luni, deoarece cartilajul nu depozitează foarte bine sângele. Piercing-urile în sprânceană se vindecă după aproximativ 6-12 săptămâni. În nas, depinde de localizarea exactă, pentru că în exterior durează aproximativ 2 luni, iar în sept chiar 3-4 luni. Pe limbă merge un pic mai repede, are nevoie de doar aproximativ 2 săptămâni până când este vindecat. Chiar dacă pentru buză contează locaţia precisă, un piercing în zona buzei inferioare durează 6 săptămâni şi în mijlocul acesteia 4-6 săptămâni. Mamelonul si buricul au nevoie de 2-6 luni pentru vindecare.

Dar, aşa cum am spus, acestea sunt doar nişte linii generale şi pot varia de la o persoană la alta!

Curăţarea Piercingurilor

Un piercing este doar în sensul cel mai larg o rană, dar în contrast cu tăieturile sau escoraţiile, această rană, înţeleasă în sensul cel mai larg, menţine deschis tractul sinusurilor. Acest lucru se realizează prin intermediul bijuteriilor pentru piercing-uri. Pentru a vindeca rănile piercing-ului, curăţarea şi întreţinerea este deosebit de importantă.

Este foarte important ca la început, înainte de a îţi face piercing-ul, să te speli pe mâini. În caz contrar, pot exista rezultate nedorite! Lichidul care curge din rană în timpul tractului cu acul trebuie uscat şi apoi lipit de marginea plăgii, formându-se o crustă gălbuie. Aceasta trebuie ruptă, deoarece zona ar putea atrage microbi în acest caz. Se acţionează numai după ce scoarţa este înmuiată. Pentru acest lucru, puteţi folosi apă caldă. Dacă nici aşa nu reuşiţi, puteţi utiliza un gel cu pH neutru, dar prin utilizarea acestuia trebuie să fie evitatată pătrunderea lichidului în canal. Pentru a îndepărta coaja, poţi folosi un tampon de bumbac.
Mulţi vorbesc despre aceste lucruri, dar puţini acţionează. Mai bine vă îndrumăm cu nişte sfaturi practice:
Se spune adesea că ar trebui să se utilizeze dezinfectanţi. Acest lucru este foarte discutabil deoarece unii au efecte nocive pentru piele şi mulţi dintre ei nu sunt potriviţi pentru utilizarea pe termen lung. Alte soluţii ar fi alcoolul sau Kodanul cu peroxid de hidrogen. Eu nu spun că nu le ajută, spun doar că aceste produse nu sunt neapărat necesare pentru o curăţare în coniţii normale a rănii. Peroxidul de hidrogen este bun dacă rana este inflamată, iar canalul trebuie să fie curăţat. Betaisodona ar trebui să fie folosită numai în cazul inflamaţiei, nu în alt scop inutil. Apa de gură, precum Listerine, ar trebui să fie utilizată doar pentru o perioadă scurtă de timp şi de cel mult 3 ori pe zi. Bepantenul poate curăţa, de asemenea, însă nu este special pentru piercing, şi nici nu accelerează procesul de vindecare. În cazul în care doriţi să micşoraţi timpul de vindecare, nu folosiţi unguent. Ce puteţi utiliza în condiţii de siguranţă sunt apa sărată sau baia de muşeţel. Dacă ceva nu este suficient, puteţi utiliza, de asemenea, Octenisept (vă rugăm, doar 2 săptămâni).

Probabil auzi de multe ori că trebuie să îţi scoţi bijuteriile pentru ca piercing-ul să nu se lărgească, dar la un material de înaltă calitate aşa ceva nu se poate întâmpla. Dacă rana este stimulată din nou şi din nou, vindecarea va fi întârziată.

Cel care ţine cont de aceste lucruri va fi încântat pentru mult timp de piercing-ul său.

Sfaturi Piercing
5 (100%) 9 votes